Cum să postești fără să te mîndrești? Sfat de la călugării egipteni din sec. al IV-lea

Călugării din Pustia Egiptului erau vestiți pentru viața lor aspră. Mîncarea lor erau curmalele, puțin grîu, rădăcini pe care le mîncau, de regulă, nefierte și nepuse la foc.

Se spune că odată cineva din Alexandria a adus în dar fiecărui frate cîte un vas cu untdelemn sigilat cu ipsos. La vremea secerișului, cînd fiecare frate aducea la stareț tot ce i-a rămas din proviziile de peste an, căci secerișul era vremea cînd știau cu încredințare că iarăși vor avea mîncare, fiecare frate a adus și vasul său cu untdelemn.

Între ei era și Sfîntul Veniamin care nu destupase vasul, ci, făcîndu-i gaură cu un ac, a gustat foarte puțin ulei, ceea ce îl făcea să se mîndrească. Cu gîndul aceasta a mers să înnapoieze vasul, urmărind să vadă vasele golite ale fraților. Doar că tunci cînd a ajuns la obște, a văzut că toate vasele erau sigilate și doar al lui avea o găurică din care s-a mîncat ulei.

Această pildă a postirii care trebuie împreunată cu nejudecarea și alungarea oricărei trufii se regăsește în Patericul Egiptean, o carte fundamentală pentru tradiția ascetică ortodoxă. Postiți, dar nu uitați să aveți inima curată, ferită de orice mîndrie asupra celorlați.

În inagine: Mănăstirea Sf. Pavel, Egipt.