Savatie Baștovoi: Iuda a vîndut dintr-o prostie – șmecheria l-a transformat în trădător

Teoria precum că Iuda ar fi îndeplinit o misiune prescrisă în planul lui Dumnezeu, că fără trădarea lui nu ar fi avut loc răstignirea și, deci, nici izbăvirea neamului omenesc, nu are nici un temei. Hristos ar fi fost ucis oricum și asta se vede din alte tentative ale iudeilor de a-L ucide cu pietre. Această idee a circulat și în primele secole, iar astăzi o poți auzi în documentarele Dscovery și National Geographic. “Evanghelia după Iuda” însă este mult mai banală – Iuda a trădat dintr-o greșeală.

Iuda nu a conspirat împotriva lui Hristos, nu a vrut să răstoarne planul mîntuirii neamului omenesc, nu era un infiltrat între apostoli și nu a fost sfătuit de către nimeni să trădeze. Partea cea mai deplorabilă a trădării lui Iuda este aceea că el nu a realizat că trădează. În mintea sa, Iuda făcea o afacere.

Iuda credea că face un “ghișeft” pe prostia arhiereilor și a cărturarilor. El era sigur că Hristos nu poate fi prins, deoarece, cu altă ocazie, atunci cînd iudeii au luat pietre să-l omoare, Hristos a dispărut. Iuda văzuse multe minuni pe care le săvîrșise Hristos, a văzut cum înviase morți și nu avea nici o îndoială că Hristos nu se va lăsa prins, deoarece are o misiune de îndeplinit. Planul era clar: Iuda va lua banii și le va spune arhiereilor unde este Hristos, așa cum le-a fost înțelegerea, dar nu este treaba lui dacă Hristos va dispărea. Cu aceste gînduri îl vinde Iuda pe Hristos, gîndul comerciantului șmecher care vinde ceva conform unei înțelegeri, ascunzînd detaliul cel mai important, acela că plătitorul nu va avea parte de serviciul pentru care a plătit.

Că lucrurile au stat așa, o arată reacția lui Iuda atunci cînd a văzut că Hristos nu a dispărut în chip minunat, ci S-a lăsat prins. Iuda aleargă disperat la arhierei și le aruncă banii: “Am vîndut sînge nevinovat!”, strigă Iuda. El parcă ar spune: dacă știam că așa se vor termina lucrurile, dacă aș fi știut că Hristos se va lăsa prins, nu aș fi făcut asta. Iar faptul că el înnapoiază banii este cel mai grăitor argument că Iuda a considerat vînzarea lui Hristos o faptă care nu poate fi echivalată în bani. Altceva a fost în mintea lui Iuda – șmecheria omului dornic de cîștig ușor.

Acest fel de trădare colaterală este o faptă foarte răspîndită în ziua de azi. De multe ori apreciem ca fiind neînsemnată paguba pe care o putem aduce unui prieten prin divulgarea unei informații despre el, deși rezultatul poate fi “răstignirea” lui profesională și socială.

În fiecare dintre noi trăiește un Iuda. Astăzi este o vreme bună să-i judecăm faptele și să ne îmbrăcăm în iertare și lumină.