SAVATIE BAȘTOVOI: Jurnal de Aeroport. Voi la ce vă gîndiți într-o sală de așteptare?

Sînt în aeroportul din Chișinău și mă gîndesc la rosturile literaturii. Zbor la Paris, la Salonul de Carte, așa cum la începutul anilor ‘90 mergeam la Iași, la liceu, cu trenul. Care e deosebirea dintr-o sală de așteptare de acum și de atunci? Frigul și mizeria în comparație cu aerul ventilat și mirosind a parfumuri de la Duty free? Asta ar zice copilul din mine care a înghețat și cîte 40 de ore în sala de așteptare a gării din Ungheni, la minus 20 grade afară. Totuși prima diferență pe care o constat este liniștea. Oamenii stau pe telefoane și scriu, așa cum scriu și eu. O sală de așteptare plină de scriitori. O lume plină de scriitori. Sigur, rămîne să judecăm valoarea scrierii, dar asta e o chestiune de alt plan – ceea ce este important acum este faptul că omenirea scrie mai mult decît vorbește, sau, altfel zis, vorbim în vorbe materiale, pe care le purtăm în buzunar.

Vorbitul în scris provoacă un alt fel fenomen, care va trebui studiat: ne concentrăm cu adevărat abia cînd începem să scriem, să butonăm. Calitatea gîndirii noastre începe să fie condiționată de un ecran, dacă nu avem baterie și o sculă pe care să ne notăm gîndurile intrăm într-o stare de repaos care nu mai produce idei. Nu producem idei atunci cînd nu le putem înregistra. Orice idee apare în capul nostru însoțită de o energie optimă pentru a o pune în practică, avem o vreme potrivită în care acea idee ne aprinde, ne pune în mișcare pentru a o realiza. Dacă însă nu facem un lucru la momentul potrivit, cu timpul el nu ne mai inspiră, nu ne mai mișcă, moare. La asta se referea și înțeleptul Solomon cînd a scris că “este vreme potrivită pentru tot lucrul de sub cer”. Literatura este forma cea mai facilă de a păstra nu doar ideile, ci și energia care le pune în mișcare. De aceea cărțile sînt adevărate bombe de bine sau de rău, pentru că pot reaprinde oricînd dorința de a îndeplini anumite idei.

Iată că am stabilit și diferența între actul scrierii și literatură, adică diferența dintre a vorbi în scris și a surprinde energia ideilor. Literatura depășește simpla condiție de materializare a cuvintelor vorbite doar în măsura în care reușește să stocheze în chip tainic energia lucrătoare ce se conține inițial în orice idee, energie care este chiar sufletul cuvintelor. Altminteri, cuvintele sînt niște alinieri de cadavre care păstrează fiecare caracteristicile exterioare ale fiecărui mort, dar care nu mai pot însufleți pe nimeni.

Vă mai scriu de la Paris.