Etichetă: beciul popii

Brasserie Cotroceni a ales „Beciul popii”

Brasserie Cotroceni a ales „Beciul popii”

Brasserie Controceni este un restaurant nou cu un design modern și relaxat, amplasat în Cotroceni, zona de elită a Bucureștiului. Cu o capacitate de 100 de persoane și o Bucătărie universală care îmbină bucatele tradiționale românești cu specialități mediteraneene sau orientale, Brasserie Cotroceni este un 

Pictură cu vin de colecție la Tabăra Antiparenting

Pictură cu vin de colecție la Tabăra Antiparenting

Pictură cu vin de colecție la Tabăra Antiparenting Urlați 2017. Instructorul de pictură experimentală, Cosmina Dragomir, tocmai a adunat copiii pentru atelierul organizat pe baloții de paie cînd a realizat că nu are cerneală în dotare. Ne-am oferit îndată cu un vin negru de la 

Impresii de turist flămând la Urlați :) de Diana Preda

Impresii de turist flămând la Urlați :) de Diana Preda

Nu, nu e reclamă! E despre păstrare şi firesc!

Pagini de jurnal de 1(unu) mai frumos ca altul – jurnal cu rapiță, cai, bicicletă şi cozonac cu vin (recomand răbdare pentru citire text întreg )

Nu credeam că voi scrie despre unele lucruri. De exemplu, despre mâncare.

Dar nu am nicio vrere să ocolesc de astă-dată pentru că nu credeam să spun aici despre cât de bun e un cozonac sau un vin.
Ca tot omu’ am colindat şi eu zilele trecute. S-a nimerit. Trebuia să fie în altă perioadă dar aşa a fost să se întâmple… Şi nu zic altceva decât că bine (mi) s-a întâmplat!

Aşadar, pe lângă „marea” de rapiță în care m-am scăldat şi caii cu care m-am conversat în taină, pe lângă copacii de care m-am agățat sau scrânciobul în care m-am dat, pe lângă muzica chiotelor de copii (muuuulți, şi credeți-mă cànd spun mulți!!!) în care m-am răsfățat, pe lângă mirosul de verde umed şi soare înfrunzit pe care le-am luat cu mine, pe lângă mirosul de jar şi aburii de nopți – un pic obosite, pe lângă toate astea, ore întregi m-am dat cu bicicleta (după 20 de ani!), am mâncat cel mai bun cozonac despre care îmi amintesc (măcar în ultimii 15 ani!), am gustat un vin pe care atunci când l-am privit am zis că este cel mai frumos galben parfumat transparent (da, da, avea o culoare care mi-a spus şi despre parfumul lui!!!) pe care l-am ținut minte vreodată. Şi, zic din nou, am savurat cel mai buuuuun cozonac de-o vreme-ncoace!

Şi, nu, nu glumesc. E o minune gustativă pe care creierul o înscrie în etajele superioare ale memoriei… o rețetă care adaugă simplității fireşti, şi nucă bună – nemărunțită fin, şi cacao – moderat, dar şi miere (aceiaşi culoare de-un galben transparent prețios) şi mai pune şi vin (da, da, chiar aşa e rețeta!).
Echilibrat de dulce, ba chiar nu tare, cu miros şi gust subtil de vin – ca cel pe care l-am descris mai sus!

Se rupea în fâşii nelipicioase, cu o coajă semi-tomnatică la culoare, nu tare, ci dimpotrivă, gustoasă, la fel ca şi miezul gălbui cu parfum delicat de vin si nucă. Destul cât sa nu îl trec cu vederea şi să vi-l povestesc – acum, aici! Atât de încântată!

Aşa că, unu mai bun ca altul, a fost totul, de unu’ mai.
Despre cai, cozonac, vin, rapiță şi bicicleală! Şi despre simplu parfumat cu soare!

PS: în calătoriile voastre să nu ratați oraşul Urlați: Domeniul Cailor-Urlati , cozonacul şi vinul de la Casa Crama Bolgiu! Despe pâine nu vă mai spun nimic…doar că e cu maia şi a este singura pâine premiată pentru rețeta şi savoarea ei – neexpandate artificial