“Apoi a zis către ei: adevărat vă spun vouă că sînt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moarte, până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere” (Marcu 8, 34-38; 9, 1)

Cei de față care ascultau cuvintele lui Hristos și despre care spune că nu vor vedea moartea pînă ce nu vor vedea împărăția lui Dumnezeu erau apostolii, dar și alții care urmau să se alăture Bisericii după Pogorîrea Sfîntului Duh. Împărăția venind în chip văzut a fost limbile de foc coborîte peste apostoli în ziua Cincizecimii. Asemenea apostolilor, orice creștin care trăiește revelația Duhului Sfînt vede împărăția lui Dumnezeu venind cu putere.

Această „venire cu putere” este singura metaforă prin care însuși Hristos descrie modul în care se petrece descoperirea Bisericii, care este ca o venire cu putere, ca un atac fulgerător al puterii absolute care ne înghite în împărăție, în chip duhovnicesc. În același sens, limbajul biblic folosește cuvîntul “răpire”, cu sensul de extaz, revelația Dumnezeiască fiind o răpire în duh.

Așadar, cuvintele lui Hristos din această Evanghelie nu se referă la a doua venire a Sa și nici la faptul că unii din apostoli nu vor muri pînă la venirea Sa, așa cum înțeleseseră mulți contemporani, ci se referă la întemeierea Bisericii.