Alexandra Marcu: Cum am făcut cu tata „firmă” de sicrie pe banii trimiși de mama din Italia

Alexandra Marcu: Cum am făcut cu tata „firmă” de sicrie pe banii trimiși de mama din Italia

Prin clasa a VI-a părinții mei au hotărât că mama să plece să muncească în Italia, faptă pe care au regretat-o mai târziu și bine că mama a fost plecată doar 6 luni.

Zilele treceau foarte greu cu gândul la mama. Eu și sora mea nici nu puteam vorbi prea mult la telefon cu ea, din cauza lacrimilor ce nu se puteau opri la auzul vocii ei.

A trecut prima lună. Mama a trimis banii în țară. Ce să facem cu ei? În ce să investim?

Tata: Știu! Servicii funerare!

Am început cu cavouri. Sediul firmei era acasă, deci cavourile se făceau în curte. Când veneam de la școală, pentru a putea intra în casă, trebuia să trecem prin „zona de lucru” care se pare că mergea conform așteptărilor tatălui meu.

Curtea arăta că un mic cimitir care își aștepta clienții, iar noi de abia așteptam „noua comandă”. Pentru a satisface cât mai mult din nevoile „clienților”, am început să vindem și sicrie.

Tata: dar unde să le depozitez? În curte nu pot din cauza vremii, garajul e plin de cavouri. Hmmm! Știu! În sufragerie! Acolo nu doarme nimeni și este foarte încăpătoare.

Zis și facut!

Noi, copiii, nu simțeam frică de moarte, încă nu conștientizam ce înseamnă aceasta și am fost de acord cu tata. Practic noi dormeam cu sicriele în casă. Sufrageria devenise un mic muzeu pentru colegele de clasă care mai veneau să lucrăm pentru școală sau care erau curioase să vadă dacă nu cumva mint.

Mama bineînțeles că nu aflase.

Momentul culminant: prima comanda de sicriu.

Etapa următoare: pregătirea.

Sicriul pe dinăuntru nu era aranjat, era doar lemn. Așa că ne-am apucat de pregătit: am pus paie înăuntru, deasupra am tapițat cu un cearceaf, am lucrat chiar și o pernă, le-am așezat pe toate, dar, totuși parcă lipsea ceva!

Trebuia probat!

Ce credeți că am făcut cu tata? Am probat pe rând sicriul să vedem dacă ar sta „clientul” confortabil. Și așa a fost, era confortabil sicriul. Îl puteam livra.

Sora cea mică nu a vrut să „probeze”, îi era frică.

Au trecut lunile și mama a aflat, într-un final. A venit acasă și primul lucru pe care l-a făcut a fost să scoată sicriele afară.

P.S. nu mai oferim acest tip de servicii, ne-am reprofilat.



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


ANTIPARENTING.RO - 2017 -