Savatie Baștovoi: “Mama, am pictat o carte!” Gînduri de 8 martie

Savatie Baștovoi: “Mama, am pictat o carte!” Gînduri de 8 martie

Ziua aceasta de 8 Martie pentru mine se asociază cu cărțile poștale sovietice. Le ziceam “felicitări”. Erau mii de astfel de felicitări peste tot: în chioșcuri, prin vitrinele de sticlă din fiecare casă, în școli, în biblioteci, în magazine. Erau frumoase, colorate, pe hîrtie bună și pe toate gusturile: de la eleganță la drăgălășenii pentru copii, de la unele de-a dreptul lirice, la cele proletare, cu femei cu umeri și piept de granit.

Erau un fel de icoane sovietice, ca să spun pe scurt.

Cam de prin clasa a doua, am început să reproduc astfel de felicitări. Dacă mă gîndesc bine, cam de acolo a început preocuparea mea pentru pictură, de la o felicitare pictată primită din pușcărie de la vecinul Mișa Tarka. Doar că felicitarea lui era cu anul nou și reprezenta un tort cu lumînări pictat cu măiestrie de o mînă de pușcăriaș sensibil.

Mi s-a părut atunci, privind la felicitarea de la vecinul Mișa, că nu mai poate fi ceva mai valoros decît ceva pictat de mînă. Era de-a dreptul o taină, cum o hîrtie albă se înviorează și dintr-o dată apare pe ea o floare, o pasăre, un cuvînt de felicitare. O adevărată mărturisire de iubire, un freamăt care îți făcea inima să bată în așteptarea cu care se va bucura mama. Se va bucura, îi v plăcea? Asta era adevărata sărbătoare, adevăratul sens: bucuria celui iubit care încununa strădania ta de a înfăptui ceva frumos.

Mă veți întreba dacă astăzi sînt la fel. Să știți că da. Mama, am pictat o carte, Peștele-pescar. Vin și ți-o aduc. Sper să-ți placă. La mulți ani! Pentru toate mamele!



Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *