Te-ai întrebat vreodată dacă prietenul tău te vorbește de rău? Ai căutat să vezi pe chipul lui, pe gesturi, pe felul de a vorbi semne ale trădării? Ai pus întrebări altor prieteni despre ce a făcut și a vorbit prietenul tău cu referire la tine sau la alți oameni?

Dacă da, află că ești pe o cale greșită. Te afli pe punctul de a pierde o prietenie. Vei pierde chiar și șansa de a avea prieteni adevărați, pentru că tu însuți ai încetat să mai fii un prieten adevărat prin suspiciunile tale.

Un prieten adevărat nu doar că nu-și verifică și spionează prietenii, dar nici nu crede zvonurile care îi ajung la ureche. Nu există o cale mai simplă de a pierde o prietenie, decît aceea de a crede zvonurile rele despre prietenul tău. Este destul ca cineva să îți spună: “Cineva mi-a zis ce a zis prietenul tău despre tine” și sufletul tău se va tulbura. Prima regulă a prieteniei este să nu crezi zvonurile și să nu cauți să le verifici.

Desigur, se poate întîmpla ca prietenul tău chiar să fi scăpat o vorbă proastă într-o împrejurare. Nimeni nu este desăvîrșit și pînă și apostolul Petru s-a lepădat de Hristos. Însă iertarea este prima demonstrație de prietenie și cea mai adevărată din cîte există.

Nu vă grăbiți să vă acuzați prietenul de trădare și nu cereți socoteală pentru greșelile care vă ating, pentru a da dovadă că sînteți un prieten adevărat. Nu uitați că Hristos, atunci cînd s-a apropiat Iuda să-l sărute, nu l-a numit trădător, ci prieten, în speranța că prietenia lor mai poate fi reabilitată, dincolo de certitudinea trădării.